creofag (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CREOFÁG, -Ă, creofagi, -ge, adj. Care se hrănește cu carne. [
Pr.:
cre-o-] – Din
fr. créophage.creofag (Dicționar de neologisme, 1986)CREOFÁG, -Ă adj. Care se hrănește cu carne. [Pron.
cre-o-. / < fr.
créophage, cf. gr.
kreas – carne,
phagein – a mânca].
creofag (Marele dicționar de neologisme, 2000)CREOFÁG, -Ă adj. carnivor. (< fr.
créophage)
creofag (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)creofág (cre-o-) adj. m.,
pl. creofági; f. creofágă, pl. creofágecreofag (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CREOFÁG, -Ă, creofagi, -ge, adj. Care se hrănește cu carne. [
Pr.:
cre-o-] — Din
fr. créophage.