crenoterapie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CRENOTERAPÍE s. f. Folosire a apelor minerale în scop terapeutic. – Din
fr. crénothérapie.crenoterapie (Dicționar de neologisme, 1986)CRENOTERAPÍE s.f. (
Med.) Tratament cu ape de izvor minerale, termale etc. [Gen.
-iei. / < fr.
crénothérapie, cf. gr.
krene – izvor,
therapeia – tratament].
crenoterapie (Marele dicționar de neologisme, 2000)CRENOTERAPÍE s. f. ansamblu de metode terapeutice care utilizează apele minerale. (< fr.
crénothérapie)
crenoterapie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)crenoterapíe s. f.,
art. crenoterapía, g.-d. crenoterapíi, art. crenoterapíeicrenoterapie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CRENOTERAPÍE s. f. Folosire a apelor minerale în scop terapeutic. — Din
fr. crénothérapie.