creofagie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CREOFAGÍE s. f. Obișnuință de a se hrăni cu carne. [
Pr.:
cre-o-] – Din
fr. créophagie.creofagie (Dicționar de neologisme, 1986)CREOFAGÍE s.f. Obișnuință de a se hrăni cu carne. [Pron.
cre-o-, gen.
-iei. / < fr.
créophagie].
creofagie (Marele dicționar de neologisme, 2000)CREOFAGÍE s. f. obișnuință de a se hrăni cu carne. (< fr.
créophagie)
creofagie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)creofagíe (cre-o-) s. f.,
art. creofagía, g.-d. creofagíi, art. creofagíeicreofagie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CREOFAGÍE s. f. Deprindere de a se hrăni cu carne. [
Pr.:
cre-o-] — Din
fr. créophagie.