coțcărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COȚCĂRÍE, coțcării, s. f. (
Fam.) Șarlatanie, pungășie. –
Coțcar +
suf. -ie.coțcărie (Dicționar de argou al limbii române, 2007)coțcărie, coțcării s. f. șarlatanie
coțcărie (Dicționaru limbii românești, 1939)coțcăríe f. (d.
coțcar).
Est. Escrocherie, furt pin [!] viclenie. V.
pungășie.coțcărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)coțcăríe (
fam.)
s. f.,
art. coțcăría, g.-d. art. coțcăríei; pl. coțcăríi, art. coțcăríilecoțcărie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)coțcărie f. înșelătorie, pungășie:
de i-aș prinde cu vr’o coțcărie? AL.
coțcărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COȚCĂRÍE, coțcării, s. f. (
Fam.) Șarlatanie, pungășie. —
Coțcar +
suf. -ie.