coabitant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COABITÁNT, -Ă, coabitanți, -te, adj.,
s. m. și
f. (
Jur.) (Persoană) care locuiește împreună cu alții în aceeași casă. [
Pr.:
co-a-] – Din
fr. cohabitant.coabitant (Dicționar de neologisme, 1986)COABITÁNT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care locuiește împreună cu alții în aceeași casă. [Cf. fr.
cohabitant].
coabitant (Marele dicționar de neologisme, 2000)COABITÁNT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care coabitează; colocatar. (< fr.
cohabitant)
coabitant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COABITÁNT, -Ă, coabitanți, -te, adj.,
s. m. și
f. (
Jur.) (Persoană) care locuiește împreună cu alții în aceeași casă. [
Pr.:
co-a-] — Din
fr. cohabitant.