cnut - explicat in DEX

cnut (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CNUT, cnuturi, s. n. Bici făcut dintr-o curea de piele sau dintr-o funie, uneori cu multe sfârcuri prevăzute cu alice de plumb în vârf; nagaică. – Din rus. knut.

cnut (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
cnut (cnúturi), s. n. – Bici. – Var. (înv.) cnută. Rus. knut (sec. XVIII).

cnut (Dicționaru limbii românești, 1939)
*cnut n., pl. urĭ (rus. knut, d. vsued. knûtr, germ. knoten, nod). Bicĭ birjăresc. Bicĭ dintr´o curea cu nodurĭ, întrebuințat în închisorile ruseștĭ și înlocuit, supt Neculaĭ I, cu bicĭu numit pletĭ, din treĭ curele împletite, desființat și el oficial la 1863. Fig. Iron. Stăpînirea rusească. V. harapnic și nagaĭcă.

cnut (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cnut s. n., pl. cnúturi

cnut (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cnut n. 1. curele ferecate cu plumb, cu cari se biciuiește în Rusia; 2. bătaie cu cnutul. [Rus. KNUTŬ].

cnut (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CNUT, cnuturi, s. n. Bici făcut dintr-o curea de piele sau dintr-o funie, uneori cu multe sfârcuri prevăzute cu alice de plumb în vârf; nagaică. — Din rus. knut.