coabita - explicat in DEX

coabita (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COABITÁ, coabitez, vb. I. Intranz. (Jur.) A locui, a trăi împreună (în aceeași casă) cu cineva; a conviețui. [Pr.: -co-a-] – Din fr. cohabiter, lat. cohabitare.

coabita (Dicționar de neologisme, 1986)
COABITÁ vb. I. intr. (Despre un bărbat și o femeie) A locui împreună, în aceeași casă; a conviețui. [Pron. co-a-, p.i. -tez, coabít. / cf. lat. cohabitare, fr. cohabiter].

coabita (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COABITÁ vt. intr. 1. a conviețui. 2. (despre specii diferite) a popula același habitat. (< fr. cohabiter, lat. cohabitare)

coabita (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
coabitá (a ~) (co-a-) vb., ind. prez. 3 coabiteáză

coabita (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COABITÁ, coabitez, vb. I. Intranz. (Jur.) A locui, a trăi împreună (în aceeași casă) cu cineva; a conviețui. [Pr.: co-a-] — Din fr. cohabiter, lat. cohabitare.