coțcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÓȚCĂ s. f. (
Reg.) Coțcărie. ◊
Expr. A juca cuiva o coțcă = a înșela pe cineva. – Din
scr. kocka „zar”.
coțcă (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)cóțcă s.f. (reg.)
1. coțcărie, pungășie, șarlatanie, șmecherie, înșelătorie.
2. zar de jucat.
3. pătrățel (de pe o țesătură).
4. cocoloș, ghem.
coțcă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)cóțcă s. f. –
1. Zar. –
2. Minge. –
3. Minciună, înșelătorie, escrocherie.
Sb.,
mag. kocka. Este dublet al lui
cotcă, s. f. (
Trans.,
Olt., minge), din
mag. kotyka (DAR). –
Der. coțcar (
var. coțcaș),
s. m. (înșelător, hoț, potlogar);
coțcărie, s. f. (potlogărie).
coțcă (Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, 1981 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))cóțcă s. f., pl.
coțce (coțci)coțcă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cóțcă (reg.) s. f., g.-d. art.
cóțcii; pl.
coțcicoțcă (Dicționaru limbii românești, 1939)cóțcă f., pl.
ĭ și
e (ung.
kocka, d. sîrb.
kocka, zar, care vine d.
kost, vsl.
kostĭ, os; alb.
kóškă, kótskă, ngr.
kótsi. Bern. 1, 583).
Est. Jocu țintaruluĭ (V.
țintar):
a juca coțca. Fig. Coțcărie:
a umbla cu coțca.coțcă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)coțcă f.
1. zar (de jucat), înșelătorie, șmecherie:
nu cumva vrea să ne joace vreo coțcă AL. [Serb. KOȚKA, zar].
coțcă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CÓȚCĂ, coțci, s. f. (
Reg.) Coțcărie. ◊
Expr. A juca cuiva o coțcă = a înșela pe cineva. — Din
sb. kocka „zar”.