coșuleț(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) COȘULÉȚ,coșulețe, s. n. Diminutiv al lui coș1 (1). – Coș1 + suf. -uleț.
coșuleț(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) coșuléț s. n., pl. coșuléțe
coșuleț(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) COȘULÉȚ,coșulețe, s. n. Diminutiv al lui coș1 (1). — Coș1 + suf. -uleț.