coșmelie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COȘMELÍE, coșmelii, s. f. (
Reg.) Casă veche, mică și dărăpănată. [
Var.:
cușmelíe s. f.] –
Et. nec.coșmelie (Dicționaru limbii românești, 1939)coșmelíe, coșmolíe, coșneágă și
coșnĭoágă, V.
coșmagă.coșmelie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)coșmelíe (
fam.)
s. f.,
art. coșmelía, g.-d. art. coșmelíei; pl. coșmelíi, art. coșmelíilecoșmelie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COȘMELÍE, coșmelii, s. f. (
Reg.) Casă veche, mică și dărăpănată. [
Var.:
cușmelíe s. f.] —
Et. nec.