coșcovitură - explicat in DEX

coșcovitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COȘCOVITÚRĂ, coșcovituri, s. f. (Rar) Coșcoveală. – Coșcovi + suf. -tură.

coșcovitură (Dicționaru limbii românești, 1939)
coșcovitúră f., pl. ĭ. Coșcoveală, loc coșcovit (ca tencuĭala desprinsă, dar care se maĭ ține pe părete [!]).

coșcovitură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
coșcovitúră (rar) s. f., g.-d. art. coșcovitúrii; pl. coșcovitúri

coșcovitură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COȘCOVITÚRĂ, coșcovituri, s. f. (Rar) Coșcoveală. — Coșcovi + suf. -tură.