coșcogeamite (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COȘCOGEÁMITE adj. invar. (
Fam.) Coșcogea. [
Var.: (
reg.)
coșcogéme adj. invar.] – Din
bg. koskodžamiti.coșcogeamite (Dicționaru limbii românești, 1939)coșcogeá(mite), V.
cogea.coșcogeamite (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)coșcogeamite adv. formă amplificată din coșcogea:
din coșcogeamite om te-ai făcut cosac ISP. [Serb. KOS KODJAMITI (cu repețirea particulei augmentative), de aceeaș origină cu vorba precedentă].
coșcogeamite (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COȘCOGEÁMITE adj. invar. (
Fam.) Coșcogea. [
Var.: (
reg.)
coșcogéme adj. invar.] — Din
bg. koskodžamiti.