coșcană (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COȘCÁNĂ, coșcane, s. f. (
Reg.) Rădăcina și partea tulpinii rămasă la suprafață după ce s-a tăiat stuful. –
Et. nec.coșcană (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)coșcánă / coșcán (reg.) s. f. / s. m., pl.
coșcáne / coșcánicoșcană (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COȘCÁNĂ, coșcane, s. f. (
Reg.) Rădăcina și partea tulpinii rămasă la suprafață după ce s-a tăiat stuful. [
Var.:
coșcán s. m.] —
Et. nec.