cozonac (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COZONÁC, cozonaci, s. m. Prăjitură făcută din aluat dospit, frământat cu ouă, lapte, unt, zahăr și ingrediente. –
Cf. bg. kuzunak.cozonac (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)cozonác (cozonáci), s. m. – Prăjitură din aluat dospit.
Ngr. ϰοσωνάϰι,
dim. de la ϰοσώνα „păpușă” (Cihac, II, 652; Scriban), datorită formei care se dă uneori acestor prăjituri;
cf. bg. kuzunak, kozonak. După DAR, din
ngr. ϰουδουνάϰι „clopoțel”. După Capidan,
Raporturile, bg. provine din
rom.cozonac (Dicționaru limbii românești, 1939)cozonác m. (ngr.
kosonáki, dim. d.
kosóna = kotsúna, păpușă; bg.
kozonak și
kuzunak. Cp. cu
cocuță). Un fel de pîne [!] (împletită orĭ nu) în care se pune și zahăr, unt și oŭă, obișnuită maĭ ales la Paște. – Dim.
cozonăcel, pl.
eĭ.cozonac (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cozonác s. m.,
pl. cozonácicozonac (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cozonac m. pâine frământată cu unt și ouă. [Gr. mod.: lit. pâine în formă de păpușă].
cozonac (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COZONÁC, cozonaci, s. m. Prăjitură făcută din aluat dospit, frământat cu ouă, lapte, unt, zahăr și ingrediente. —
Cf. bg. kuzunak.