coz (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COZ adv. (
Reg.; după adjective ca
frumoasă, mândră) Din cale-afară, extrem de..., foarte.
Frumoasă coz. – Din
tc. koz.coz (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)coz s. m. –
1. La jocurile de cărți, atu. –
2. Obiect rar, extrem de prețios, minunăție. –
3. (
Adv.) Foarte, din cale-afară.
Tc. koz (Șeineanu, II, 147; Lokotsch 1217),
ngr. ϰόζι.
coz (Dicționaru limbii românești, 1939)coz n., pl.
urĭ (turc.
koz; ngr.
kózi).
Mold. Rar azĭ. Atú. Adv.
Fam. Frumoasă coz (o femeĭe), foarte frumoasă. V.
cadră, pic 2, scris, șucada.coz (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!coz1 (
reg.)
adj. invar.,
adv.coz (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!coz2 (
reg.)
s. m.,
pl. cozicoz (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)coz n. Mold.
1. atu;
2. fig. frumoasă coz, minunat de frumoasă:
le prinde cămașa cu altițe de minune și-s frumușele coz AL. [Turc. KOZ].
coz (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COZ adj. invar. (
Reg.; despre femei frumoase) Din cale-afară, extrem de..., foarte. ◊ (Adverbial)
Frumoasă coz. — Din
tc. koz.