cozeur (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COZEUR, cozeuri, s. m. Persoană care vorbește cu ușurință, știind să întrețină o conversație plăcută. [
Pr.:
cozör] – Din
fr. causeur.cozeur (Dicționar de neologisme, 1986)COZEUR s.m. (
Franțuzism) Cel care știe să întrețină o conversație. [Pron.
co-zör. / < fr.
causeur].
cozeur (Marele dicționar de neologisme, 2000)COZEUR [CO-ZöR]
s. m. cel care știe să întrețină o conversație. (< fr.
causeur)
cozeur (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cozeur [
pron. coz'ör]
(-zeur) s. m.,
pl. cozeuricozeur (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COZEUR, cozeuri, s. m. Persoană care vorbește cu ușurință, știind să întrețină o conversație plăcută. [
Pr.:
cozör] — Din
fr. causeur.