cozoroc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COZORÓC, cozoroace, s. n. Partea dinainte a chipiului sau șepcii, în formă de semicerc, care umbrește și protejează fața. [
Pl. și:
cozorocuri] – Din
rus. kozyriok.cozoroc (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)cozoróc (-curi), s. n. – Partea de dinainte a chipiului sau șepcii.
Rus. kozyrek (Miklosich,
Slaw. Elem., 25; Cihac, II, 79).
cozoroc (Dicționaru limbii românești, 1939)cozoróc n., pl.
oace (rus.
kozvrĭók, scris
-rëk, id., d.
kózzyrĭ, căpută [!]). Streșina chipiuluĭ, șăpciĭ orĭ coĭfuluĭ, partea care face umbră ochilor (fr.
visière).
cozoroc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cozoróc s. n.,
pl. cozoroácecozoroc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cozoroc n.
1. partea coifului care se ridică si se lasă și pe unde se putea vedea și respira;
2. partea de dinainte a chipiului sau a șepcei ce acopere fruntea. [Rus. KOZYRĬOKŬ].
cozoroc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COZORÓC, cozoroace, s. n. Partea dinainte a chipiului sau șepcii, în formă de semicerc, care umbrește și protejează fața. [
Pl. și:
cozorocuri] — Din
rus. kozyriok.