cozerie - explicat in DEX

cozerie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COZERÍE, cozerii, s. f. (Livr.) Convorbire familiară, intimă, ușoară și plăcută. ♦ Expunere simplă, fără pretenție. – Din fr. causerie.

cozerie (Dicționar de neologisme, 1986)
COZERÍE s.f. (Franțuzism) Discuție (ușoară), conversație familiară, fără pretenții. [< fr. causerie].

cozerie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COZERÍE s. f. discuție (ușoară), conversație familiară, fără pretenții. (< fr. causerie)

cozerie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cozeríe (livr.) s. f., art. cozería, g.-d. art. cozeríei; pl. cozeríi, art. cozeríile

cozerie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COZERÍE, cozerii, s. f. (Livr.) Convorbire familiară, intimă, ușoară și plăcută. ♦ Expunere simplă, fără pretenție. — Din fr. causerie.