covrigel(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) COVRIGÉL,covrigei, s. m. Diminutiv al lui covrig. – Covrig + suf. -el.
covrigel(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) covrigél(co-vri-) s. m., pl. covrigéi, art. covrigéii
covrigel(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) COVRIGÉL,covrigei, s. m. Diminutiv al lui covrig.— Covrig + suf. -el.