covru - explicat in DEX

covru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CÓVRU, covruri, s. n. (Reg.) Vizuină, bârlog, cotlon. – Cf. rus. krov.

covru (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
cóvru (cóvruri), s. m. – 1. Vizuină, bîrlog. – 2. Groapă, denivelare mică de teren. – Var. (Banat, Olt.) crov, s. n. (groapă). Sb., rus. krov „refugiu, bîrlog” (DAR). Var. crov apare deja la Coresi. Cf. pocrov.

covru (Dicționaru limbii românești, 1939)
cóvru, V. crov.

covru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cóvru (reg.) (co-vru) s. n., art. cóvrul; pl. cóvruri

covru (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
covru n. Mold. culcuș de câine, de iepure. [Cf. it. COVOLO].

covru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CÓVRU, covruri, s. n. (Reg.) Vizuină, bârlog, cotlon. — Cf. rus. k r o v.