covrigar - explicat in DEX

covrigar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COVRIGÁR, covrigari, s. m. Persoană care face sau vinde covrigi. – Covrig + suf. -ar.

covrigar (Dicționaru limbii românești, 1939)
covrigár m. (d. covrig). Făcător saŭ vînzător de covrigĭ, simigiŭ. Est. Iron. (din partea țăranuluĭ, care socotește că orășeanu n´are masă temeĭnică, ca el, ci se mulțămește [!] c´un covrig și o cofă de apă!). Orășean maĭ sărac (nu boĭer), tîrgoveț, burghez. – Fem. -areasă, pl. ese. V. mămăligar, cĭofligar, surtucar, sumănar, opincar.

covrigar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
covrigár (co-vri-) s. m., pl. covrigári

covrigar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
covrigar m. cel ce face sau vinde covrigi.

covrigar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COVRIGÁR, covrigari, s. m. Persoană care face sau vinde covrigi. — Covrig + suf. -ar