cotigar - explicat in DEX

cotigar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COTIGÁR¹, cotigare, s. n. Căruță joasă și lungă cu care se transportă poveri. [Var.: cotiugár s. n.] – Contaminare între cotigă și car.

cotigar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COTIGÁR², cotigari, s. m. Persoană care are o cotigă sau cară cu cotiga. [Var.: cotiugár s. m.] – Cotigă + suf. -ar.

cotigar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cotigár¹ (persoană) (rar) s. m., pl. cotigári

cotigar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cotigár² (căruță) (rar) s. n., pl. cotigáre

cotigar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COTIGÁR¹, cotigare, s. n. (Pop.) Căruță joasă și lungă cu care se transportă poveri. [Var.: cotiugár s. n.] — Contaminare între cotigă și car.

cotigar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COTIGÁR², cotigari, s. m. (Pop.) Persoană care are o cotigă sau cară cu cotiga. [Var.: cotiugár s. m.] — Cotigă + suf. -ar.