cotiledon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COTILEDÓN, cotiledoane, s. n. 1. Frunză a embrionului plantelor cu semințe care servește la hrănirea plantei imediat după încolțire.
2. (
Anat.) Fiecare dintre cei doi lobi ai placentei. – Din
fr. cotylédone.cotiledon (Dicționar de neologisme, 1986)COTILEDÓN s.n. 1. Frunzuliță cu rezerve nutritive care se găsește în embrionul unei plante fanerogame.
2. Fiecare dintre cei doi lobi ai placentei. [< fr.
cotylédon, cf. gr.
kotyledon – cavitate].
cotiledon (Marele dicționar de neologisme, 2000)COTILEDÓN s. n. 1. frunzuliță cu rezerve nutritive a embrionului plantelor fanerogame. 2. fiecare dintre cei doi lobi ai placentei. (< fr.
cotylédon, gr.
kotyledon, cavitate)
cotiledon (Dicționaru limbii românești, 1939)*cotiledón n., pl.
oane (vgr.
kotyledón, îmbucătura osuluĭ, d.
kotýle, cótilă).
Bot. Lob cărnos care compune sîmburele orĭ sămînța și învălește [!] radicula planteĭ.
Anat. Lob al placenteĭ.
cotiledon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cotiledón s. n.,
pl. cotiledoánecotiledon (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cotiledon n.
Bot. nume dat frunzișoarelor sau celor două fețe cărnoase (în forma unui rinichiu despicat) ale embrionului unei plante.
cotiledon (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COTILEDÓN, cotiledoane, s. n. 1. Prima formațiune foliară a embrionului plantelor cu semințe, asemănătoare frunzelor, care servește la hrănirea plantei imediat după încolțire.
2. (
Anat.) Fiecare dintre cei doi lobi ai placentei. — Din
fr. cotylédone.