cotigă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COTÍGĂ, cotigi, s. f. 1. Căruță mică folosită la transportarea încărcăturilor ușoare. ♦ Car mare cu pereții metalici, întregi, folosit la transportul gunoaielor.
2. Fiecare dintre cele două roți, de mărime inegală, legate între ele printr-o osie, pe care se reazemă grindeiul plugului; teleagă, rotilă, [
Var.:
cotiúgă s. f.] – Din
ucr. kotyha.