cotil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COTÍL, cotili, s. m. Cavitate osoasă în care se articulează un alt os. – Din
fr. cotyle.cotil (Dicționar de neologisme, 1986)COTIL- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la o) cavitate”. [< fr.
cotyle, cf. gr.
kotyle].
cotil (Dicționar de neologisme, 1986)COTÍL s.m. Cavitate osoasă în care se articulează un alt os. [< fr.
cotyle, cf. gr.
kotyle – cavitate].
cotil (Marele dicționar de neologisme, 2000)COTÍL1 s. m. cavitate a unui os în care se articulează un alt os. (< fr.
cotyle)
cotil (Marele dicționar de neologisme, 2000)COTIL2(O)- elem. „cavitate”. (< fr.
cotyl/o/-, cf.
gr. kotyle)
cotil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cotíl s. m.,
pl. cotílicotil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COTÍL, cotili, s. m. Cavitate osoasă în care se articulează un alt os. — Din
fr. cotyle.