cotidian (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COTIDIÁN, -Ă, cotidiani, -e, adj., (
2)
cotidiene, s. n. 1. Adj. De fiecare zi; zilnic.
2. S. n. Gazetă care apare zilnic. [
Pr.:
-di-an] – Din
fr. quotidien, lat. quotidianus.cotidian (Dicționar de neologisme, 1986)COTIDIÁN, -Ă adj. De fiecare zi, zilnic. ♦ Ceea ce este obișnuit, zilnic. //
s.n. Publicație periodică cu apariție zilnică; ziar. [Pron.
-di-an. / cf. fr.
quotidien, it.
cotidiano, lat.
quotidianus].
cotidian (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)cotidián (-nă), adj. – Zilnic.
Fr. quotidien. –
Der. cotidian, s. n. (ziar, periodic).
cotidian (Marele dicționar de neologisme, 2000)COTIDIÁN, -Ă I.
adj. de fiecare zi, zilnic. ◊ (fig.) obișnuit, familiar. II. s. n. publicație cu apariție zilnică; ziar. (< fr.
quotidien, lat.
quotidianus)
cotidian (Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, 1981 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))cotidián s. n., pl.
cotidiane; adj., pl.
cotidieni, fem.
cotidiană, pl.
cotidienecotidian (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)COTIDIÁN, -Ă (‹
fr.,
lat.)
adj.,
s. n. 1. Adj. De fiecare zi; zilnic.
2. S. n. Gazetă care apare zilnic. Primul
c. („Daily Courant”) a apărut la Londra în 1702. Primul
c. în limba română a fost ziarul „România” (București, 1837-1838).
cotidian (Dicționaru limbii românești, 1939)*cotidían, -ă adj. (lat.
quotidianus și
cot-, d.
quotidie și
cot-, în fie-care zi. V.
cotă). Zilnic, de toate zilele:
ziar cotidian. Adv.
Ziaru apare cotidian. V.
diurn.cotidian (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cotidián1 (-di-an) adj. m.,
pl. cotidiéni (-di-eni); f. cotidiánă, pl. cotidiénecotidian (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cotidián2 (-di-an) s. n., (ziare)
pl. cotidiéne (-di-e-)cotidian (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cotidian a. zilnic:
ziar cotidian.