coti (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COTÍ, cotesc, vb. IV.
1. Intranz. (Despre râuri, drumuri etc.) A schimba direcția, a face un cot (
I 2); (despre ființe sau vehicule) a face o cotitură, a părăsi drumul drept; a cârmi. ♦
Tranz. (Neobișnuit) A îndrepta în altă direcție. ♦
Tranz. A conduce pe cineva pe un drum întortocheat.
2. Tranz. (Rar) A atinge, a lovi cu cotul (
I 1) pentru a-și face loc. ♦
Refl. recipr. A-și face semn (reciproc) cu cotul. – Din
cot.coti (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)cóti! (cúti!) interj. (reg.) cuvânt folosit pentru alungarea vițeilor.
coti (Dicționar de argou al limbii române, 2007)coti, cotesc v. t. a fura.
coti (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cotí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. cotésc, imperf. 3
sg. coteá; conj. prez. 3
să coteáscăcotì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cotì v.
1. a cârmi, a apuca într’o parte a drumului:
a coti la dreapta, la stânga; 2. a măsura cu cotul un vas sau pânzeturi;
3. a face cotituri: unde Oltul se cotește;
4. a-și da coate:
se cotiau între ei.coti (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COTÍ, cotesc, vb. IV.
1. Intranz. (Despre râuri, drumuri etc.) A-și schimba direcția, a face un cot (
I 2); (despre ființe sau vehicule) a face o cotitură, a părăsi drumul drept; a cârmi. ♦
Tranz. (Neobișnuit) A îndrepta în altă direcție. ♦
Tranz. A conduce pe cineva pe un drum întortocheat.
2. Tranz. (Rar) A atinge, a lovi cu cotul (I 1) pentru a-și face
loc. ♦
Refl. recipr. A-și face semn (reciproc) cu cotul. Din
cot.