coteț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COTÉȚ, cotețe, s. n. 1. Adăpost pentru păsări, porci sau câini, făcut din scânduri sau din zid. ◊
Expr. (
Ir.)
A pune (pe cineva)
la coteț = a pune (pe cineva) la îngrășat, a îndopa. ♦
Fig. Închisoare.
2. Capcană pentru prins pește în iazurile acoperite cu stuf, făcută din nuiele împletite cu papură și prevăzută cu o deschidere îngustă întoarsă înăuntru, astfel încât peștele, odată intrat în ea, să nu mai poată ieși. [
Var.:
coteáță s. f.] – Din
sl. kotĭcĭ.