cotiș - explicat in DEX

cotiș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COTÍȘ, (1) adv., (2) cotișe, s. n. 1. Adv. Întortocheat, în zigzag. 2. S. n. (Rar) Loc cotit. – Cot + suf. -iș.

cotiș (Dicționaru limbii românești, 1939)
cotíș adv. (d. cotesc v. intr.). Rar. Cotind, ocolind, cu cotiturĭ: a merge cotiș.

cotiș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cotíș¹ (rar) adv.

cotiș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cotíș² (rar) s. n., pl. cotíșe

cotiș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cotiș adv. ocolind, zigzag: merge tot cotiș. ║ n. drum cotit.

cotiș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COTÍȘ, (1) adv., (2) cotișe, s. n. 1. Adv. Întortocheat, în zigzag. 2. S. n. (Rar) Loc cotit. — Cot + suf. -iș.