coterie - explicat in DEX

coterie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COTERÍE, coterii, s. f. Grup restrâns de persoane care urmăresc scopuri ascunse, egoiste și care urzesc intrigi și alte acțiuni reprobabile; gașcă, clică. – Din fr. coterie.

coterie (Dicționar de neologisme, 1986)
COTERÍE s.f. Grup de persoane care urmăresc scopuri ascunse; gașcă, clică. [Gen. -iei. / < fr. coterie].

coterie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COTERÍE s. f. grup de persoane care își apără reciproc interesele, care urmăresc scopuri ascunse; gașcă, clică. (< fr. coterie)

coterie (Dicționaru limbii românești, 1939)
*coteríe f. (fr. coterie). Iron. Gașcă, clică, cărdășie, ceată de șarlatanĭ.

coterie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
coteríe s. f., art. cotería, g.-d. art. coteríei; pl. coteríi, art. coteríile

coterie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
coterie f. reunire de persoane cari trăesc în intimitate sau cari urzesc cabale împreuna.

coterie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COTERÍE, coterii, s. f. Grup restrâns de persoane care își apără reciproc interesele; gașcă, clică. — Din fr. coterie.