coredactor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COREDÁCTOR, coredactori, s. m. Persoană care este redactor împreună cu alții la aceeași lucrare. –
Co- +
redactor.coredactor (Marele dicționar de neologisme, 2000)COREDÁCTOR, -OÁRE s. m. f. redactor împreună cu alții la aceeași lucrare. (< rus.
koredaktor)
coredactor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COREDÁCTOR, -OÁRE, coredactori, -oare, s. m. și
f. (Rar la
f.) Persoană care este redactor împreună cu alții la aceeași lucrare. —
Co- +
redactor.