corector - explicat in DEX

corector (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CORÉCTOR, -OÁRE, corectori, -oare, subst. 1.S. m. și f. Persoană însărcinată cu citirea și cu marcarea pe o corectură a greșelilor față de textul original, în vederea înlăturării lor în tipografie. 2. S. n. Aparat, de obicei automat, folosit în diverse sisteme tehnice pentru corectarea funcționării acestora. [Acc. și: corectór] – Din fr. correcteur, lat. corrector.

corector (Dicționar de neologisme, 1986)
CORÉCTOR, -OÁRE s.m. și f. Cel care face corectura la o carte, la o publicație etc. // s.n. Aparat automat destinat să modifice într-un sens definit modul de funcționare al unui sistem tehnic. [Cf. fr. correcteur].

corector (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CORÉCTOR¹, -OÁRE s. m. f. cel care face corectura (1). (< fr. correcteur, lat. corrector)

corector (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CORECTÓR², -OÁRE s. n. aparat automat destinat să modifice într-un sens diferit modul de funcționare al unui sistem tehnic. (< fr. correcteur, lat. corrector)

corector (Dicționaru limbii românești, 1939)
*corectór, -oáre s. (lat. corrector). Îndreptător (maĭ ales al greșelilor de tipar).

corector (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
coréctor¹ (persoană) s. m., pl. coréctori

corector (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
corectór² (aparat) s. n., pl. corectoáre

corector (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
corector m. 1. cel ce corijează; 2. cel ce face corecturi.

corector (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CORÉCTOR, -OÁRE, corectori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană însărcinată cu citirea și cu marcarea pe o corectură a greșelilor față de textul original, în vederea înlăturării lor în tipografie. 2. S. n. (În forma accentuată corectór) Aparat, de obicei automat, folosit în diverse sisteme tehnice pentru corectarea funcționării acestora. [Acc. și: corectór] — Din fr. correcteur, lat. corrector.