coreean - explicat in DEX

coreean (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COREEÁN, -Ă, coreeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Coreii sau care este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Coreii sau populației ei, privitor la Coreea sau la populația ei. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de coreeni. – Coreea (n. pr.) + suf. -ean.

coreean (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COREEÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Coreea. ◊ (s. f.) limbă din familia altaică vorbită de coreeni. (< fr. coréen)

coreean (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
coreeán adj. m., s. m., pl. coreéni; adj. f., s. f. coreeánă, pl. coreéne

coreean (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COREEÁN, -Ă, coreeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Coreei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Coreei sau coreenilor (1), privitor la Coreea ori la coreeni. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de coreeni. — Coreea (n. pr.) + suf. -ean.