corectură - explicat in DEX

corectură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CORECTÚRĂ, corecturi, s. f. 1. Operație de înlăturare a greșelilor tipografice dintr-un text sau dintr-o formă de tipar. 2. (Concr.) Text tipărit pe care s-a făcut operația de corectură (1). 3. Fiecare dintre modificările operate pe un text corectat. – Din germ. Korrektur, lat. correctura.

corectură (Dicționar de neologisme, 1986)
CORECTÚRĂ s.f. 1. Îndreptare a greșelilor care se ivesc în cursul imprimării unui text. 2. Foaie de probă, tipărită provizoriu, pe care se înseamnă greșelile de tipar care trebuie îndreptate în tipografie. [Cf. germ. Korrektur].

corectură (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CORECTÚRĂ s. f. 1. corectare a greșelilor de culegere în cursul tipăririi unui text. 2. foaie de probă, tipărită provizoriu, pe care se înseamnă greșelile de tipar ce trebuie corectate în tipografie. (< germ. Korrektur, lat. corectura)

corectură (Dicționaru limbii românești, 1939)
*corectúră f., pl. ĭ (după germ. korrektur, d. lat. correctus, îndreptat). Îndreptare a greșelilor de tipar): a face corectura uneĭ coale. Lucru îndreptat (coală tipărită p. a arăta greșelile de tipar și a le îndrepta): a trimete corecturile pin [!] poștă.

corectură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
corectúră s. f., g.-d. art. corectúrii; pl. corectúri

corectură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
corectură f. coală de tipar pe care se însemnează îndreptările de făcut.

corectură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CORECTÚRĂ, corecturi, s. f. 1. Înlăturare a greșelilor tipografice dintr-un text sau dintr-o formă de tipar. 2. (Concr.) Text tipărit pe care s-a făcut operația de corectură (1). 3. Fiecare dintre modificările operate pe un text corectat. — Din germ. Korrektur, lat. correctura.