corecție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CORÉCȚIE, corecții, s. f. 1. (În trecut) Pedeapsă corporală aplicată unui vinovat; bătaie. ◊
Drept de corecție = (în unele state) dreptul părintelui de a cere emiterea unui mandat de arestare, fără îndeplinirea unei alte formalități, împotriva copilului său minor.
Casă de corecție = loc unde își execută pedeapsa infractorii minori.
2. Cantitate care trebuie adăugată sau scăzută la indicațiile date de un instrument de măsurare pentru a compensa erorile sistematice care afectează măsurătoarea.
Corecție barometrică. – Din
fr. correction, lat. correctio.