corectare - explicat in DEX

corectare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CORECTÁRE, corectări, s. f. Acțiunea de a (se) corecta și rezultatul ei; îndreptare, corijare. – V. corecta.

corectare (Dicționar de neologisme, 1986)
CORECTÁRE s.f. Acțiunea de a (se) corecta și rezultatul ei; îndreptare, corijare, corecție. [< corecta].

corectare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
corectáre s. f., g.-d. art. corectắrii; pl. corectắri

corectare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CORECTÁRE, corectări, s. f. Acțiunea de a (se) corecta și rezultatul ei; îndreptare, corijare. — V. corecta.