corecta - explicat in DEX

corecta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CORECTÁ, corectez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) îndrepta greșelile, defectele etc; a (se) corija. – Din corect.

corecta (Dicționar de neologisme, 1986)
CORECTÁ vb. I. tr., refl. A(-și) îndrepta greșelile, defectele etc.; a (se) corija. [< corect + -a].

corecta (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CORECTÁ vb. I. tr., refl. a(-și) îndrepta greșelile, defectele etc.; a (se) corija. II. tr. a regulariza curgerea unui curs de apă. (< corect)

corecta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
corectá (a ~) vb., ind. prez. 3 corecteáză

corectà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
corectà v. a îndrepta, a corija.

corecta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CORECTÁ, corectez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) îndrepta greșelile, defectele etc.; a (se) corija. — Din corect.