corecliză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CORECLÍZĂ, coreclize, s. f. Ocluziune, închidere patologică a pupilei. – Din
fr. coréclise.corecliză (Dicționar de neologisme, 1986)CORECLÍZĂ s.f. Ocluziune, închidere patologică a pupilei. [< fr.
coréclise, cf. fr.
kore – pupilă,
kleiein – a închide].
corecliză (Marele dicționar de neologisme, 2000)CORECLÍZĂ s. f. ocluziune, închidere patologică a pupilei. (< fr.
coréclise)
corecliză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)coreclíză (-re-cli-) s. f.,
g.-d. art. coreclízei; pl. coreclízecorecliză (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CORECLÍZĂ, coreclize, s. f. Ocluziune, închidere patologică a pupilei. — Din
fr. coréclise.