corealitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COREALITÁTE s. f. Concept estetic și filozofic care implică, în general, ideea simultaneității a două moduri de existență. [
Pr.:
-re-a-] –
Co- +
realitate.corealitate (Dicționar de neologisme, 1986)COREALITÁTE s.f. (
Estet.; fil.) Concept care implică, în general, ideea existenței împreună a două moduri de a fi. [Pron.
-re-a-. / <
co- +
realitate].
corealitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COREALITÁTE s. f. Concept estetic și filosofic care implică, în general, ideea simultaneității a două moduri de existență. [
Pr.:
-re-a-]
— Co- + realitate.