coreclamant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CORECLAMÁNT, -Ă, coreclamanți, -te, s. m. și
f. Persoană care face o reclamație împreună cu altcineva. –
Co- +
reclamant.coreclamant (Dicționar de neologisme, 1986)CORECLAMÁNT, -Ă s.m. și f. Cel care se adresează justiției, împreună cu alții. [<
co- +
reclamant, după fr.
codemandeur].
coreclamant (Marele dicționar de neologisme, 2000)CORECLAMÁNT, -Ă s. m. f. cel care se adresează justiției împreună cu altcineva. (< co- + reclamant)
coreclamant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CORECLAMÁNT, -Ă, coreclamanți, -te, s. m. și
f. Persoană care face o reclamație împreună cu altcineva. —
Co- +
reclamant.