corect (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CORÉCT, -Ă, corecți, -te, adj. 1. Care respectă regulile, normele dintr-un domeniu dat; așa cum trebuie.
2. (Despre oameni) Care are o ținută, o purtare, o atitudine ireproșabilă; cinstit, leal. – Din
fr. correct, lat. correctus.corect (Dicționar de neologisme, 1986)CORÉCT, -Ă adj. 1. Conform normelor, regulilor; fără greșeală.
2. (
Despre oameni) Cu o ținută, o atitudine, o purtare ireproșabilă; cinstit. [< fr.
correct, cf. lat.
correctus].
corect (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)coréct (coréctă), adj. – Care respectă regulile, normele.
Fr. correct. –
Der. incorect (
var. necorect),
adj. (incorect);
corecta, vb. (a îndrepta), cu
var. corija (din
fr. corriger) și
corige (din
germ. korregieren, în
Trans.);
corectură, s. f. (text tipărit din care s-au înlăturat greșelile), din
germ. Korrectur; corector, s. m., din
fr.;
corijent, adj. (elev sau student care nu a obținut nota de trecere la una sau mai multe materii, fără a fi obligat să repete anul);
corecțional, adj., din
fr.;
incorecțiune, s. f., din
fr.;
corectiv, s. n., din
fr.corect (Marele dicționar de neologisme, 2000)CORÉCT, -Ă adj. 1. (și adv.) conform normelor, regulilor; fără greșeală. 2. (despre oameni) cu o ținută, o atitudine, o purtare ireproșabilă; cinstit. (< fr.
correct, lat.
correctus)
corect (Dicționaru limbii românești, 1939)*coréct, -ă adj. (lat.
correctus, d.
corrigere, a îndrepta. V.
drept, corijez). Exact:
plan corect. Fig. Conform gustuluĭ saŭ regulelor:
stil, scriitor corect. Conform conveniențelor:
ținută corectă. Onest, onorabil:
om corect. Adv. În mod corect.
corect (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)coréct adj. m.,
pl. corécți; f. coréctă, pl. coréctecorect (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)corect a.
1. ce are o formă exactă, pură:
desen corect; 2. conform regulelor gustului:
locuțiune corectă; 3. fig. scrupulos:
om corect.corect (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CORÉCT, -Ă, corecți, -te, adj. 1. Care respectă regulile, normele dintr-un domeniu dat; așa cum trebuie.
2. (Despre oameni) Care are o ținută, o purtare, o atitudine ireproșabilă; cinstit, leal. — Din
fr. correct, lat. correctus.