corcoață (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)corcoáță, corcoáțe, s.f. (reg.)
1. haină ruptă și învechită; buleandră, zdreanță.
2. femeie de moravuri ușoare, fleoarță.
corcoață (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)corcoáță s. f.,
g.-d. art. corcoáței; pl. corcoáțecorcoață (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)corcoață f. buleandră:
cu corcoațe și cu petece. [Origină necunoscută].