corcodel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CORCODÉL, corcodei, s. m. (
Ornit.;
reg.) Cufundar. –
Corcod (onomatopee puțin folosită) +
suf. -el.corcodel (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CORCODÉL (‹
corcod, onomat.)
s. m. Gen de păsări subacvatice, cuprinzînd
c. 20 de specii, larg răspîndite (cu excepția zonelor arctice), foarte bune înotătoare și cufundătoare, fără coadă și cu picioarele așezate în partea posterioară a corpului. În România se întîlnesc patru specii ca oaspeți de vară (clocitoare):
c. mare (
Podiceps cristatus),
c. cu gît roșu (
P. griseigena),
c. cu gît negru (
P. nigrocollis) și
c. pitic (
P. ruficollius) și o specie, accidental, iarna:
c. de iarnă (
P. auritus).
corcodel (Dicționaru limbii românești, 1939)1) corcodél și
-íl m., pl.
elĭ, ilĭ și
eĭ (alb.
korkodhilĭ, d. ngr.
krokódilos, vgr.
-deilos, lat.
corco- și
crokodilus, crocodil. Cp. cu lat.
hirudo, lipitoare, și
hirundo, rîndunică;
lacerta, șopîrlă, și ngr.
lakérda, lacherdă; vsl.
liliĭakŭ, bodîrlăŭ, și rom.
liliac, un animal, ș. a. multe).
Dun. Cufundac, o pasăre acŭatică cu picĭoarele ca lișița și cu moț de pene în prejuru [!] capuluĭ (
colymbus). V.
califar și
bodîrlăŭ.corcodel (Dicționaru limbii românești, 1939)2) corcodél m., pl.
eĭ, V.
corcoduș.corcodel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)corcodél (
reg.)
s. m.,
pl. corcodéi, art. corcodéiicorcodel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CORCODÉL, corcodei, s. m. (
Ornit.;
reg.) Cufundar. —
Corcod (onomatopee puțin folosită) +
suf. -el.