corcit - explicat in DEX

corcit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CORCÍT, -Ă, corciți, -te, adj. Rezultat din corcire; amestecat, încrucișat. – V. corci².

corcit (Dicționaru limbii românești, 1939)
corcít, -ă adj. Născut dintr´o mamă de națiune orĭ de specie diferită de a tatăluĭ, ibrid [!], bastard (ca mulatriĭ și catîriĭ). Cuvînt corcit, cuv. compus din elemente provenite din doŭă limbĭ, ca: convĭețuĭesc, convorbesc, sociologie, bicicletă.

corcit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CORCÍT, -Ă, corciți, -te, adj. Rezultat din corcire; amestecat, încrucișat. — V. corci².