corcire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CORCÍRE,corciri, s. f. Faptul de a se corci – V. corci2.
corcire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) corcíre s. f., g.-d. art. corcírii; pl. corcíri
corcire(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CORCÍRE,corciri, s. f. Faptul de a se corci2 — V. corci2.