corcie (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)córcie, córcii, s.f. (reg.)
1. speteze ce se pun pe o sanie pentru a aduce fân.
2. sac întins pe două bețe, în care se pune fân cailor; agățat de oiște, e folosit în timpul călătoriei.
3. sanie de cărat lemne; căruță pe două roate de cărat butuci.
4. scară de coborât obiecte grele (butoaie).
5. iesle din nuiele pentru oi.
6. covercă, covergă (v.).
corcie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)córcie (-ii), s. f. –
1. Grătar, grilă, leasă. –
2. Targă. –
3. Culisă, plan înclinat pentru a descărca butoaie sau a le coborî în pivniță.
Sl. kruči (Miklosich,
Slaw. Elem., 27),
cf. mag. korcsolya „plan înclinat” (DAR; Scriban; Gáldi,
Dict., 121),
rut. korčuhy „sanie.”
corcie (Dicționaru limbii românești, 1939)córcie f. (ung.
korcsolya, patin [!], săniuță).
Est. O unealtă compusă din doĭ bulamacĭ unițĭ cu doŭă traverse de care ne servim la urcat și scoborît butoaĭele. Targă. Șanț ud pe care se scoboară bușteniĭ de pe un deal saŭ de pe un munte.
corcie (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)córcie, -ii, s.f. – Grătar de nuiele pentru cărat fânul; împletitură de lețuri din spatele unei căruțe (Birdas 1994; Rohia). – Din sl. kruči, cf. magh. korcsolya „plan înclinat„, ucr. korčuhy „sanie” (DER).
corcie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)corcie f. Mold. covergă. [Origină necunoscută].