corchezi - explicat in DEX

corchezi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CORCHEZÍ, corchezesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A schimonosi, a poci, a împestrița limba. – Cf. magh. kurkázni.

corchezi (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
corchezí, corchezésc, vb. IV (reg.) 1. a împestrița limba, a poci, a schimonosi vorbirea, a o corci, a o stropși. 2. a începe o treabă și a o ține mereu încurcată. 3. a nu mai avea încotro, a se feri, a da din colț în colț. 4. a încălzi puțin un lichid; a dezmorți.

corchezi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
corchezí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. corchezésc, imperf. 3 sg. corchezeá; conj. prez. 3 să corchezeáscă

corchezi (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
corchezi v. Mold. a corci: au corchezit graiul strămoșesc CR.

corchezi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CORCHEZÍ, corchezesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A schimonosi, a poci, a împestrița limba. — Cf. magh. kurkázni.