copârșeu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COPÂRȘÉU, copârșeie, s. n. (
Reg.) Sicriu. – Din
magh. koporsó.copârșeu (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)copârșéu (-ée), s. n. – Coșciug, sicriu.
Mag. koporsó (Cihac, II, 493; Gáldi,
Dict., 120). În
Trans.copârșeu (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)copârșéu, copârșee, s.n. – Sicriu; sălaș, coștiug (ALR 1969: 242): „Din locuț de copârșeu / Puneți scoarță de durdzău” (Papahagi 1925: 102-103). – Din magh. koporsó.
copârșeu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)copârșéu (
reg.)
s. n.,
art. copârșéul; pl. copârșéiecopârșeu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COPÂRȘÉU, copârșeie, s. n. (
Reg.) Sicriu. — Din
magh. koporsó.