copăcel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COPĂCÉL, copăcei, s. m. Diminutiv al lui
copac. ◊
Expr. (Adverbial)
A sta (sau
a merge, a umbla etc.)
copăcel = a sta (sau a merge etc.) pe picioare, drept (și încet, cu grijă). –
Copac +
suf. -el.