cop - explicat in DEX

cop (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COP, copuri, s. n. (Reg.) Măsură de capacitate de aproape un litru. ♦ Cană, vas având această capacitate. ♦ Conținutul unei astfel de căni. – Din rus. kop.

cop (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
cop (cópuri), s. n. – 1. Măsură de capacitate pentru lichide și produse solide, egale cu un litru. – 2. Călcîi. Săs. kôp „pahar” (Borcea 183). În Trans. Scriban preferă să plece de la mag. köpü, „butoi”.

cop (Dicționaru limbii românești, 1939)
*cop n., pl. urĭ (ung. köpü, putineĭ, stup. Cp. și cu copaĭe, cofă). Vechĭ. O măsură de capacitate p. lichide (Iorga, Negoț. 117). Azĭ. Nord Covată maĭ lată (une-orĭ rătundă [!] și cu coadă). – În Tut. cob, oală de vin (1 litru). V. chersîn.

cop (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cop (reg.) s. n., pl. cópuri

cop (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COP, copuri, s. n. (Reg.) Măsură de capacitate de aproape un litru. ♦ Cană, vas având această capacitate. ♦ Conținutul unei astfel de căni. — Din rus. kop.